Cea de-a 151-a celebrare a zilei de naştere a Doctorului José Gregorio Hernández, medicul săracilor


José Gregorio HernándezCaracas, 26 octombrie 2015 (Jurnalul de Orinoco).

Micuţul sat Isnotú, din vestul ţării, comemorează la fiecare 26 de octombrie  ziua de naştere a acestui ilustru fiu al Venezuelei.

Într-o zi de 26 octombrie din anul 1908 s-a născut în satul Isnotú, statul Trujillo, primul copil al familiei Hernández Cisneros, José Gregorio, care va deveni, ani mai târziu, un simbol al activităţilor medicale şi religioase din Venezuela.

În această luni s-a celebrat cea de-a 151-a aniversare a zilei de naştere a celui care este cunoscut drept „Venerabilul”, „doctorul săracilor”, ocazie cu care Organizaţia pentru Turism a statului Trujillo (Corpoturismo) a organizat o serie de activităţi de comemorare.

La 151 de ani de la naşterea sa, poporul venezuelean evocă amintirea acestui distins bărbat venezuelean cu afecţiune şi devotament, şi felul în care iese în evidenţă acest dar altruist al său de a răspunde cererilor oricărui bolnav, la orice oră şi fără a aştepta o recompensă bănească în schimb, la care se adaugă viaţa sa creştinească marcată de iubirea aproapelui, umanism şi solidaritate.

În Isnotú şi-a petrecut copilăria, împreună cu părinţii săi. În acest frumos sat, situat la 51 de kilometri de Trujillo, municipiu capitală al statului — şi la aproximativ 623 de kilometrii de Caracas— se află spaţiul care înainte era denumit sanctuar, astăzi parc spiritual ridicat în onoarea lui José Gregorio Hernández.

În acest parc din inima satului Isnotú se găseşte muzeul unde se află parte din bunurile care i-au aparţinut, picturi reprezentând episoade din viaţa sa, dar şi capela şi piaţa pelerinilor, înconjurată de peste 26.000 de tăbliţe conţinând mesaje de mulţumire pentru favorurile primite.

Tot acolo se află statuia de marmură albă, aşezată chiar pe podeaua originală a spaţiului unde a fost reşedinţa sa.

Acest loc a devenit una dintre principalele referinţe turistice ale entităţii andine, preferat în mod special de către congregaţii, care vin din toate părţile ţării pentru a-l venera pe cel pe care, deşi încă nu a fost beatificat, este considerat sfânt de mulţi venezueleni, atribuindu-se numeroase miracole.

Mai mult decât pentru religiozitatea sa, José Gregorio a fost admirat pentru înaltul său nivel cultural, profesional şi ştiinţific, întrucât de la 13 ani, moment în care a părăsi satul său natal pentru a pleca la Caracas, şi-a manifestat interesul de a deveni un mare medic, profesie care a încununat motivaţia sa de a-i servi pe cei din jur.

Formarea sa academică a fost amplă, cu toate acestea s-a remarcat printre aspectele cele mai relevante, întâietatea acestuia în faţa colegilor săi de cursuri, prin rezultatele excelente obţinute în timpul studiilor sale, între anii 1878 şi 1882, la Colegiul Villegas, un prestigios centru de studii al epocii sale din capitala republicii, de la care a obţinut diploma de licenţă în filozofie.

Astfel, se evidenţiază de-a lungul parcursului său academic faptul că la 17 ani a început să studieze medicina în cadrul Universităţii Centrale din Venezuela (UCV), remarcându-se ca cel mai bun student, nu numai pentru obţinerea celor mai bune note, ci şi datorită virtuţilor sale personale, precum onestitatea şi elevatul său simţ al datoriei. Pe 29 iunie 1888 José Gregorio a absolvit Medicina, stăpânind, în acelaşi timp, mai multe limbi străine şi având şi cunoştinţe muzicale. În luna august a aceluiaşi an a decis să se întoarcă în Isnotú pentru a respecta promisiunea făcută mamei sale, aceea de a reveni şi a pune cunoştinţele sale medicale în slujba celor nevoiaşi.

Timp de aproape un an a tratat pe consătenii săi în micul cabinet improvizat în Isnotú, când în luna iulie a anului 1889 primeşte vestea privind posibilitatea de a-şi continua studiile la Paris, în Franţa. În 1891 se întoarce în Europa pentru a se iniţia în calitate de docent şi fondator al catedrelor de Histologie Normală şi Patologică, Fiziologie Experimentală şi Bacteriologie la UCV. Astfel a continuat o carieră academică de succes şi şi-a adus contribuţia prin cunoştinţele sale în calitate de docent, până în ziua morţii sale, pe 29 iunie 1919, când a fost accidentat de un automobil în Caracas. După moarte, José Gregorio Hernández, numit pe 16 ianuarie 1986 de către Papa Ioan Paul al II-lea ca Venerabil, a lăsat în urma sa moştenirea unui om virtuos care trezeşte mândria majorităţii venezuelenilor, care speră în curând la beatificarea sa.

sursa: Ambasada Republicii Bolivariene Venezuela

Latest Tweets