Cea de-a 200-a aniversare de la Moartea Generalului Francisco de Miranda, precursorul Independenței Venezuelei


miranda2016 marchează 200 de ani de la Moartea Generalului Francisco de Miranda, venezuelean eminent, revoluționar curajos, aprig luptător, cunoscut, de asemenea, ca ”Precursor al Independenței” și ”Americanul cel mai Universal”. Figura sa este inseparabilă de lanțul de evenimente istorice care au avut loc după 1806 și care au dus la emanciparea care, eventual a condus independența Venezuelei și, în general a coloniilor spaniole din America de Sud.

Francisco de Miranda s-a născut pe 28 martie 1750 în Caracas, fiu al comerciantului canarian Sebastian de Miranda Ravelo și al lui Francisca Antonia Rodriguez din Caracas.

După terminarea studiilor primare și secundare, decide să studieze Dreptul și Filozofia, și se înscrie la Universitatea din Caracas. Subiectele de studiu vor fi baza cu care va dezvolta mai târziu, ideile despre nevoia de independență a Americii spaniole.

Datorită diverselor conflicte cu clasa aristocrată (”mantuana”) din Caracas, care domina și stabilea normele sociale ale Secolului XVII și XIX, a decis să călătorească în Madrid, Spania,

în 1771, unde s-a ocupat de completarea studiilor sale academice prin intermediul studierii matematicii, limbilor franceză și engleză și a geografiei. Ia decizia de a se alătura serviciilor militare din acea țară europeană servind în Granada, Melilla (Nordul Africii) și Cadiz.

La data de 10 iulie 1783 ajunge în Statele Unite, unde susține o serie de reuniuni cu liderii de independență George Washington, Alexander Hamilton, Samuel Adams, Gilbert de la Lafayette, Thomas Paine, cu care face schimb de idei despre nevoia de a primi sprijin pentru eliberarea popoarelor latino-americane de sub jugul spaniol.

La izbucnirea Revoluției Franceze, decide să călătorească la Paris, oraș în care ajunge la data de 23 martie 1792. Acolo leagă prietenii cu reprezentanții grupului girondinilor, care, cu sprijinul lor, reușește să obțină rangul de Mariscal del Campo, din partea Adunării Populare, și intervin în bătăliile din Morthomme, Briquenay și Valmy (bătălia definitivă), fiind recunoscut și promovat ca Șef Adjunct al Armatei de Nord.

După terminarea treburilor în Franța, se întoarce în Londra, unde continuă să stabilească contacte pentru cauza independenței Americii Latine, dar pentru că nu a obținut suficient sprijin, decide să navigheze către coastele caraibiene venezuelene în anul 1806, cu intenția de a invada și de a invita poporul venezuelean la revoltă împotriva tiraniei spaniole.

Această incursiune pe coasta orașului Coro, pe litoralul de nord-vest venezuelean, eșuează datorită lipsei de sprijin din partea claselor conducătoare și a poporului pentru proiectul său de eliberare, și se întoarce la Londra, unde continuă cu ideea sa de a elibera toată America.

Aflându-se în capitala engleză, află de evenimentele întâmplate în Caracas la data de 19 aprilie 1810, atunci când s-a declarat independența Venezuelei, și decide să se întoarcă în țara sa natală pentru a se alătura cauzei de eliberare.

Venezuela și sprijină Societatea Patriotică în dorința de a declara independența Venezuelei, fapt care se consolidează la data de 05 iulie 1811, atunci când reprezentanții provinciilor venezuelene aprobă decretul de dizolvare al cordonului colonial spaniol prin intermediul semnării Declarației de Independență.

miranda1În fața acestui fapt, coroana spaniolă reacționează imediat prin trimiterea de întăriri militare pentru recuperarea teritoriului venezuelean și distrugerea armatei de independență.
Odată cu înaintarea trupelor spaniole și luptele interne în rândul separatiștilor, așa numita Prima Republică cedează și sute de patrioți sunt arestați și executați din ordinul autorităților coloniale.

Autoritățile spaniole îl trimit prizonier la castelul din Puerto Cabello. Sunt inutile petițiile lui către Curtea Regală din Caracas, referitoare la respectarea acordurilor de capitulare. Din contră, este dus la fortăreața El Morro din Puerto Rico, și la sfârșitul anului 1813 este dus în Spania, unde este închis într-o temniță din arsenalul din La Carraca, aproape de Cadiz.

Francisco de Miranda este arestat de către autoritățile spaniole în La Guaira și este dus la castelul din Puerto Cabello. Curtea Regală din Caracas intervine în favoarea sa, fără succes.

Este cerut în Puerto Rico, unde va fi reținut în fortăreața din El Morro și, mai apoi, la sfârșitul lui 1813 este transferat în Cadiz, Spania, unde este încarcerat la Arsenalul din La Carraca.
Acolo va trăi în izolare totală, până la moartea sa la data de 14 iulie 1816, la vârsta de 66 de ani.

sursa: Ambasada Republicii Bolivariene Venezuela

Latest Tweets