CHEIA EXECUTIVĂ A BLOCADEI AMERICANE CONTRA CUBEI


blocadaAceeași putere pe care a folosit-o acum 54 de ani președintele John Kennedy pentru a decreta blocada totală contra  Cubei, poate fi folosită astăzi pentru a o goli de conținut.

Președintele Statelor Unite deține ample facultăți executive pentru a transforma aplicarea blocadei.

Într-o zi ca cea de astăzi, acum 54 de ani,   semnătura președintelui John  F. Kennedy în Biroul Oval de la Casa Albă a fost suficientă pentru a decreta o blocadă totală contra Cubei,  intrată în vigoare câteva zile mai târziu.

Ordinul E#xecutiv 3447 s-a bazat pe Olegea  Ajutorului Extern și Legea Comerțului cu Inamicul din anul 1917, pentru a tăia toate  legăturile cu Cuba, unde se desfășura un proces revoluționar de neoprit și care atunci deja zdrobise trupele mercenare  trimise de Washington la Playa Giron.

Kennedy l-a  autorizat pe Secretarul Trezoreriei să promulge toate măsurile și reglementările pentru a face efectivă interzicerea importului în Statele Unite a oricăror produse de origină cubaneză și a ordonat Secretarului de Stat pentru  Comerț să continue să  amplifice măsurile pentru restrângerea tuturor exporturilor americane spre Cuba, inclusiv alimente și medicamente.

Agresiunile Washingtonului contra  Revoluției începuseră cu mult timp înainte, aproape chiar de la 1 ianuarie 1959. De la suprimarea cotei de zahăr până la ruptura relațiilor diplomatice în ianuarie 1961, manevrele legale  au deschis calea operațiunilor militare directe ca invazia de la Playa Giron și altele sub acoperire  din așa numita Operațiunea Mangusta.

Cu câteva zile înainte de semnarea Ordinului Executiv începuse  în stațiunea  Punta del Este, Uruguay, a VIII-a Reuniune consultativă a Miniștrilor de Externe ai OSA, unde presiunea Washingtonului a  reușit să fie aprobată o rezoluție care excludea participarea Cubei la sistemul interamerican. Reuniunea a pus în evidență strategia americană de a încerca să izoleze Cuba pe arena internațională, pe de o parte, și să provoace foamete și disperare pe plan intern, pe de alta.

Jumătate de secol mai târziu, chiar președintele  țării a recunoscut  că planul a fost un eșec.

De asemenea, piesele regionale  se aliniază într-un mod foarte diferit.  Ridicarea blocadei este o cerere unanimă a regiunii,  reafirmată la ultimul summitt al Comunității Statelor Latinoamericane și Caraibiene ținută la Quito.

De asemenea, lumea întreagă, dar în special popoarele și guvernele latinoamericane și caraibiene, celebrează ca pe o victorie proprie anunțurile din 17 decembrie 2014, când președinții Barack Obama și Raul Castro și-au exprimat voința de a restabili relațiile diplomatice și de a înainta pe calea normalizării relațiilor.

După redeschiderea  sediilor diplomatice la Havana și Washington, ținta globală se situează pe ridicarea blocadei economice,  financiare și comerciale, blocadă respinsă anul trecut de 190 de țări și sprijinită de numai două, Statele Unite și Israel.

Deși ansamblul legal și pseudo-legal care  formează blocada  s-a tot încâlcit de-a lungul ultimelor decenii,  în special după codificarea în Legea Helms-Burton , președintele  american păstrează ample facultăți executive pentru a acționa asupra aplicării  practice. Deși este cert că Congresul  este cel care are ultimul cuvânt.

În același fel în care președintele republican George W. Bush și-a folosit prerogativele pentru a  intensifica agresiunile economice  contra Cubei în timpul mandatului său, Obama a început să facă contrariul începând cu 17 decembrie.

După pachetele anunțate în ianuarie și septembrie anul trecut,  acum câteva zile a fost făcută publică o nouă serie de măsuri care schimbă unele aspecte ale aplicării blocadei, în principal  cele care se referă la acordarea de credite pentru anumite  importuri de produse autorizate ne-agricole (pentru că o Lege din anul 2000 le interzice în mod expres), precum și posibilitatea de a stabili anumite relații comerciale cu  întreprinderi de stat cubaneze.

Ultimele anunțuri  ale departamentelor Trezoreriei și Comerțului,  componente ale ramurii Executive, confirmă  prerogativele  ample pe care  le păstrează Obama pentru a  merge  mai departe cu demontarea blocadei.

Totuși,  au rămas intacte îngrădirile tranzacțiilor internaționale în dolari de  către Cuba, posibillitatea  întreprinderilor de stat cubaneze de a exporta în Statele Unite și investițiile americane  în sectoare altele  decât telecomunicațiile,  printre multe alte aspecte care formează nucleul dur al blocadei și care se mențin în vigoare pe deplin.

Președintele este  îngrădit de lege numai în patru puncte specifice, care  sunt  de a permite  călătoriile în scop turistic; interzicerea  subsidiarelor  americane în terțe țări să facă comerț de bunuri cu Cuba; interzicerea  tranzacțiilor cu proprietăți americane care au fost naționalizate, și obligația de a plăti în numerar și anticipat pentru achizițiile de produse agricole.

Dincolo de aceste aspecte, are deplină libertate de acțiune.

Dacă Kennedy a folosit în 1962 cheia executivă pentru a încuia o ușă care a rămas închisă timp de peste jumătate de szecol, actualul președinte o poate folosi pentru a face ireversibil ceea ce s-a obținut până acum,  mai ales într-un an  electoral, și să consolideze capitolul relațiilor cu Cuba care  va fi legatul trecerii sale  pe la Casa Albă.

(autor: Sergio Alejandro Gomez, ”Granma”)

sursa: Ambasada Republicii Cuba

Latest Tweets