DREPTURILE OMULUI ÎN FIECARE ACTIVITATE UMANĂ


drepturile-omului6 decembrie 2016 – Lázaro Barredo Medina

Declarația Universală a Drepturilor Omului este, fără nici o îndoială, un document de cuprindere universală, rod al gândirii celei mai progresiste și altruiste din epoca sa, culminare internațională a anumitor tendințe și valori determinate ca urmare a ororilor trăite în al doilea război mondial, încă de când a fost adoptată în 1948 de 48 de State, în imensa lor majoritate țări din Nord, și opt abțineri, așa că 100 de țări în curs de dezvoltare, pe atunci colonii, au rămas în afara procesului.

Tema drepturilor omului a devenit un instrument de manipulare și de geopolitică și în loc să îmbunătățească conviețuirea oamenilor se arată a fi un pretext pentru a legaliza dreptul arbitrar al unui grup de țări de a impune valori și etaloane restului comunității internaționale.

Pretențiile acestor țări asupra drepturilor omului sunt diferite și chiar contradictorii. Le preocupă mai mult formalitatea anumitor drepturi politice și civile decât fundamentul umanist al dreptului democratic, care este viața însăși, omițând realitatea că cel puțin jumătate din populația mondială este privată total sau parțial de drepturile fundamentale.

Cum poate fi ignorat faptul că tocmai aceste țări sunt cele care promovează shcimburile inegale, protecționismul; sunt cele care obligă instrumentarea forțată a diverselor programe de ajustare care forțează la elimianrea protecției drepturilor sociale elementare, provoacă o alarmantă creștere a sărăciei în lume și la marginalizarea în exercitarea deplină a drepturilor politice ale majorităților, și sunt cele care pun obstacole în calea posibilităților de căutare a unei noi ordini internaționale care să privilegieze dreptul la dezvoltare?

Sunt atâtea eufemisme repetate pentru a justifica minimalizarea unor grave fenomene umanitare, ar ajunge să menționăm unul singur: termenul de copiii străzii pe care guvernele, politicienii și mediile de comunicare îl folosesc pentru a acoperi drepturile copilului. Nu există copii ai străzii, ci copii fără școală, fără familie și în afara comunității.

Statele Unite și aliații lor mai folosesc de asemenea standarde duble pentru a ”justifica” grave încălcări ale drepturilor omului, la adăpostul luptei contra terorismului și mai recent a fenomenelor migratorii. Între timp, manipulează tema și o transformă într-un instrument de represiune a celor care nu –i aprobă sau opun rezistență dictatelor imperiale.

Noi cubanezii asociem drepturile omului cu orice activitate umană, convinși fiind că universalitatea se poate atinge numai dacă se respectă diferențele și particularitățile fiecărui popor.
Cuba este Stat-Parte la 42 de tratate internaționale de drepturi ale omului și îndeplinește dispozițiile acestora menținând și un nivel înalt de cooperare și interacțiune cu procedurile și mecanismele Națiunilor Unite. Un exemplu este și preazentarea pe care a făcut-o în 2013 a celui de-al doilea Raport periodic al Examenului Periodic Universal al Consiliului Drepturilor Omului, unde au fost pozitive imensa majoritate a propunerilor realizate față de comunitatea internațională.

Totuși, de pe timpul manevrei nelegitime anticubaneze orchestrată de Statele Unite în cadrul fostei Comisii a Drepturilor Omului discreditată, este atacată țara noastră prin acțiuni mercenare ale unui grup de persoane finanțate deschis de guvernul Statelor Unite cu scopul declarat de a răsturna ordinea internă constituțională a Cubei.

Această josnicie este contrazisă de adevăr. În țara noastră nu există nici un caz înregistrat în care poliția să iasă pe stradă și să tragă în oameni, să aruce cu gaze lacrimogene sau sau gloanțe de cauciuc, să fie lovită lumea de pe cal sau să fie mobilizate forțele armate pe a reprima. Nu există nici un singur caz de tortură fizică, de asasinat sau dispariție pe motive politice, nu există bande paramilitare sau escadroane ale morții. Se luptă cu tărie pentru ca nici un cetățean să nu fie maltratat sau discriminat sub nici un motiv și se susține o vigilență sporită contra impunității.

Acum 70 de ani, la adoptarea Cartei Națiunilor Unite, s-a reafirmat în Preambul ”credința în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaților și femeilor”.

Este necesar ca față de nevoile stringente ale acestui nou Mileniu, aceste postulate să nu mai fie o fabulație.

(Cubaminrex-Bohemia)
sursa: Ambasada Republicii Cuba

Latest Tweets