Expoziție Ritualuri Venezuelene


Didiscursscursul Dnei. Ambasador a Republicii Bolivariene Venezuela în România.

Doamnă Director, Excelenţele Voastre, onorat public,

Permiteţi-mi, înainte de toate, să vă adresez un călduros salut de bun-venit în această minunată „casă a ţăranului român”, care are amabilitatea de a găzdui, începând de astăzi, pe un frate al său – chir dacă atât de îndepărtat -: venezueleanul, ale cărui obiceiuri şi tradiţii religioase am dorit să vi le prezentăm prin intermediul acestei expoziţii, cu prilejul LUNII CULTURII VENEZUELENE IN ROMÂNIA.

Suntem profund recunoscători domnului Virgil Nitzulescu, Directorul Muzeului Naţional al Ţăranului Român şi colaboratorilor săi pentru sprijinul acordat în organizarea acestei expoziţii, care sper să vă trezească interesul şi să vă placă.

Obiectele de artizanat expuse sunt specifice populaţiei indigene; încă mai dăinuie, în Venezuela zilelor noastre, câteva din vechile triburi indiene; los guajiros, los wayuu, los pemones, care îşi duc viaţa la fel ca în timpurile străvechi: se dedică în principal vânătorii, pescuitului şi cultivării pământului, pentru a-şi asigura hrana, dar şi fabricării uneltelor, îmbrăcăminţii şi obiectelor de artizanat. Ceea ce impresionează pe omul educat din zilele noastre este modul în care comunităţile acestea reuşesc să-şi păstreze lumea propie de valori – sociale, morale, culturale – bazată pe transmiterea, de la o generaţie la alta, a celor mai frumoase tradiţii, obiceiuri şi principii de viaţă: comuniunea cu natura, folosirea roadelor pământului doar în scopul strict al hranei, fără excese, căci ei respectă creaţia divină, considerându-se o mică parte a ei, cu misiunea de a veghea la menţinerea echilibrului primordial. Şeful de trib – el cacique – are rolul de a face ca toate aceste valori să fie răspândite între membrii tribului, prin intermediul ritualurilor. În majoritatea lor, aceste ritualuri au caracter religios; ele determină relaţia indigenilor cu mediul înconjurător şi conţin, esenţialmente, o diversitate de semne şi reguli de conduită, transmise pe cale orală, şi acompaniate de gesturi şi mişcări corporale, pe ritmuri dictate de instrumente specifice. În felul acesta, membrii tribului rămân uniţi şi reuşesc să-şi păstreze intacte tradiţiile. În fiecare trib există, de asemenea, povestitori, persoane dotate cu talentul de a transmite pe cale orală mituri imemoriale, istorii şi legende ale străbunilor, povăţuindu-i pe oameni despre binefacerile şi pedepsele datorate faptelor proprii şi, mai presus de orice, despre raţiunea tuturor lucrurilor. În aceasta constă bogăţia inestimabilă a culturii indigene.

Seria de fotografii expuse reprezintă cele mai importante obiceiuri, cu ocazia sărbătorilor religioase. După cum veţi observa, obiceiuri ancestrale, de origine indigenă, se înlănţuie cu altele, mai recente, dobândite prin intermediul religiei catolice, într-un bogat creuzet folcloric, definit prin respectarea valorilor sfinte, pofta de viaţă, spiritul de frăţie şi bucuria de a împărţi cu semenii momentele festive din an.

Veţi vedea în aceste fotografii costume specifice fiecărei sărbători, măşti, sceptre, coarne, pene, cruci, amulete, toate foarte viu colorate, indiciu pentru caracterul tonic al acestor sărbători, cu atât mai mult cu cât procesiunile sunt acompaniate de muzica ritmată a inseparabilelor tobe de toate mărimile.

Consider, aşadar, că identitatea noastră culturală se defineşte, mai presus de orice, printr-o imensă căldură umană şi prin aspiraţia către noi etape de viaţă, pline de speranţe şi vise de îndeplinit.

Vă invit să pătrundeţi în universul nostru.

Latest Tweets