În Cuba: ghinioane în încercarea de a răsturna un regim


(Editorial din The New York Times, 9 noiembrie 2014)

În 1996, motivați de un apetit de răzbunare, legislatorii americani au aprobat un proiect de lege care prevedea o strategie pentru răsturnarea Guvernului de la Havana și ”ajutarea poporului cubanez ca să-și dobândească libertatea”. Legea Helms-Burton, aprobată de Președintele Clinton, la câteva săptămâni după ce Cuba a doborât două avionete civile americane, a servit de fundament pentru ca Guvernul american să cheltuiască 264 de milioane de dolari, în ultimii 18 ani, în încercarea de a instiga la reforme democratice în Insulă.

Departe de a-și atinge obiectivul, inițiativele au rezultat destul de contraproductive. Fondurile au fost un magnet pentru șarlatani, hoți și bune intenții sterile. Programele au agravat ostilitatea dintre cele două țări, i-au dat Cubei un bonus propagandistic și au bloct oportunitățile de cooperare în domenii de interes comun.

Investiția în inițiative pentru răsturnarea guvernului a crescut de la câteva milioane pe an, la peste 20 milioane dolari în 2004 în primii ani ai administrației Bush. Majoritatea contractelor s-au dat fără un control prea mare grupurilor de cubano-americani. Unul a investit banii într-o strategie de lobby internațional, de legalitate îndoielnică, pentru a convinge guverne străine să sprijine impopularul embargou pe care Statele Unite l-au impus Insulei. Altul a trimis mormane de reviste cu istorioare comice misiunii diplomatice americane în Cuba, deconcertându-i pe funcționari. Banii au mai fost folosiți și pentru a cumăra alimente și îmbrăcăminte, dar n-a fost posbil niciodată să se verifice cât a ajuns în mâna familiilor deținuților politici, așa cum se prevăzuse.

După un raport publicat în noiembrie 2006 de Oficiul de Conturi, GAO, un beneficiar al fondurilor le-a folosit pentru a cumpăra o mașină de teren, aparatură electronică, între care Game Boys și Sony Play Stations, o bicicletă montană, haine de blană, homar și ciocolată Godiva. Când s-a făcut un audit, cheltuielile n-au fost justificate.

În 2008, Congresul a autorizat 45 milioane dolari pentru proiecte de destabilizare, o cifră record.

Un mare proiect care a început în timpul administrației Bush pentru a răspândi accesul la Internet în Cuba a avut repercursiuni nefaste pentru Guvernul Obama. O funcționară de rang relativ înalt din Departamentul de Stat a vizitat Havana în septembrie 2009, încercând să restabilească serviciul poștal și cooperarea în probleme migratorii. Vizita a reprezentat contactul la cel mai înalt nivel cu Guvernul cubanez din ultimii ani.

În decembrie, autoritățile din Cuba au arestat un comerciant american sub acoperire care fusese în Cuba de cinci ori ca parte dintr-o inițiativă a USAID, sub acoperirea de turist, pentru a face contrabandă cu aparatură de comunicații, lucru care nu este permis în Insulă.

La acea dată, câțiva dintre funcționarii USAID și din Departamentul de Stat nu erau la curent cu anvergura și natura unor proiecte sub acoperire. Totuși, cubanezii, furioși să-și dea seama că Washington ducea o politică înșelătoare și duplicitară, au luat o poziție rigidă față de prizonierul american Alan Gross, care a fost condmnat la 15 ani închisoare.

După arestarea lui Gross, agenția de asistență nu a mai trimis agenți acoperiți în Cuba, dar a permis ca misiunile să fie desfășurate de latinoamericani, care uneori au fost detectați de serviciile de contraspionaj cubaneze.

O investigație a Associated Press a revelat un program controversat care s-a desfășurat în timpul mandatului lui Obama. Din 2009 până în 2012, Creative Associates International, o firmă cu sediul la Washington, a desfășurat un sistem de mesaje de text rudimentare, similar cu Twitter, cunoscut ca ZunZuneo. Obiectivul proiectului era să furnizeze o platformă pentru ca cubanezii să poată răspândi mesaje unei audiențe masive, un mecanism care finalmente ar fi putut fi folosit pentru a organiza o multitudine de acțiuni. Prgramul a fost abolit în 2012. Contractantul plătea mii de dolari întreprinderii de stat de telecomunicații, și n-a fost chip să-l transforme într-un proiect concret. AP a revelat în august că USAID trimitea tineri latinoamericani să identifice persoane care ar fi putut fi ”agenți de schimbări sociale”, sub pretextul că organizează simpozioane, congrese, etc. Între care un seminar despre virusul HIV. Agenții, cu mandatul Creative Associates International, au fost puțin instruiți ca să scape de agenții de contraspionaj și primeau 5,41 dolari pe oră, pentru o muncă care ușor i-ar fi putut arunca în închisoare.

Banii americani au furnizat alimente și alinare familiilor deținuților politici și au generat o rețea limitată de Internet prin satelit. Dar au stigmatizat, mai mult decât au întărit, comunitatea de dizidenți.

În loc de proiecte ascunse pentru a răsturna guvernul, liderii americani trebuie să găsească mecanisme pentru a-l face puternic pe cubanezul comun, de rând, înmulțind oportunitățile de studii în străinătate, organizând mai multe legături profesionale, și investind în noile micro-întreprinderi din Insulă. Este pozitiv să continue să promoveze o mai mare conexiune la Internet, dar trebuie să înțeleagă că atingerea acestui obiectiv în mod substanțial impune coordonarea cu Guvernul cubanez. Chiar mai important, Washington trebuie să recunoască că singurul lucru la care poate aspira este să infuențeze în mod pozitiv evoluția Cubei spre o societate mai deschisă. Pentru aceasta este mai productiv să se obțină o apropiere diplomatică, decât să se insiste cu metode artificiale.

sursa: Ambasada Republicii Cuba

Latest Tweets