MESAJUL COMANDANTULUI FIDEL CASTRO RUZ CĂTRE FEDERAȚIA STUDENȚILOR UNIVERSITARI


jovenes-feuDragi camarazi,

Din anul 2006, din motive de sănătate incompatibile cu timpul și efortul necesar pentru a-mi face o datorie – pe care mi-am impus-o mie însumicând am intrat în această Universitate la 4 septembrie 1945, acum 70 de ani -, am renunțat la funcțiile deținute.

Nu eram fiu de muncitor, nici nu-mi lipseau resursele materiale și sociale pentru o existență relativ comodă; pot spune că am scăpat prin miracol de bogăție. Mulți ani mai târziu, cel mai bogat american și fără îndoială cel mai capabil, cu aproape 100 de miliarde de dolari, a declarat – după cum a publicat o agenție de presă la 22 ianuarie -, că sistemul de producție și distribuire privilegiată a bogățiilor ar transforma din generație în generație pe cei săraci în bogați.

Din timpurile Greciei antice, timp de aproape 3 mii de ani, grecii, fără să mergem mai departe, au fost strălucitori în aproape toate domeniile: fizică, matematică, arhitectură, artă, știință, politică, astronomie și alte ramuri ale cunoașterii umane. Grecia, totuși, era un teritoriu de sclavi care făceau cele mai grele munci la câmp și în orașe, în timp ce o oligarhie se dedica scrisului și filozofiei. Prima utopie a fost scrisă chiar de ei.

Observați bine realitățile acestei cunoscute, globalizate și prost împărțite planete Terra, unde se cunoaște fiecare resursă vitală depozitată în virtutea factorilor istorici: unii cu mult mai puțin decât au nevoie, alții cu atâtea că nu mai au ce face cu ele. Acum, în toiul unor mari amenințări și pericole de război domnește haosul în distribuirea resurselor financiare și în repartiția producției sociale. Populația lumii a crescut, între anii 1800 și 2015, de la un miliard la șapte miliarde de locuitori. S-ar putea rezolva în acest fel creșterea populației în următorii 100 de ani și necesitățile alimentare, sănătate, apă și locuință pe care le vor avea populația lumii oricare ar fi progresele științei?

Ei bine, l`sçnd deoparte aceste enigmatice probleme, este admirabil să ne gândim că Universitatea Havana, în zilele când am intrat în această iubită și prestigioasă instituție, acum aproape trei sferturi de veac, era singura care exista în Cuba.

Desigur, dragi studenți și profesori, trebuie să ne amintim că nu este vorba de una, ci că astăzi avem peste 50 de centre de Învățământ Superior răspândite în toată țara.

Când m-ați invitat să particip la lansarea zilei de aniversare a 70 de ani de la intrarea mea la Unviersitate, ceea ce m-a luat prin surprindere și în zile foarte încărcate cu diverse teme la care poate aș mai putea fi relativ util, am decis să mă odihnesc și să dedic câteva ore amintirilor din acei ani.

Mă copleșește să descopăr că au trecut 70 de ani. În realitate dacă m-aș înscrie din nou la această vârstă cum mulți mă întreabă, le-aș răspunde fără să ezit că aș urma o carieră științifică. La absolvire, aș spune ca Guayasamin: lăsați-mi o luminiță aprinsă.

În acei ani, influențat deja de Marx, am reușit să înțeleg mai mult și mai bine ciudata și complexa lume în care ne-a fost dat să trăim toți. Am putut să las deoparte iluziile burgheze, ale căror tentacule au reușit să-i prindă pe mulți studenți pe când aveau mai puțină experiență și mai multă ardoare. Tema ar fi lungă și interminabilă.

Un alt geniu al acțiunii revoluționare, fondator al Partidului Comunist, a fost Lenin. De aceeanu amezitat nici o secundă când la procesul Moncadei, unde mi s-a permis să asist, deși o singură dată, am declarat în fața judecătorilor și a zecilor de ofițeri ai lui Batista de rang înalt că eram cititori ai lui Lenin.

De Mao Zedong nu vorbim pentru că încă nu se încheiase Revoluția socialistă din China, inspirată de scopuri identice.

Totuși, avertizsez că ideile revoluționare trebujie să fie mereu în gardă pe măsură ce omenirea dobândește mai multe cunoștințe.

Natura ne învață că pot trece zeci de milioane de ani lumină și viața în oricare din manifestările ei este totdeuna subiectul celor mai incredibile combinații de materie și radiații.

Salutul personal dintre Președinții Cubei și Statelor Unite s-a produs la funeraliile lui Nelson Mandela, stindard și exemplar luptător contra Apartheidului, care fusese prieten cu Obama.

Este suficient de semnalat că deja la acea dată trecuseră ani de când trupele cubaneze învinseseră categoric armata rasistă a Africii de Sud, condusă de o burghezie bogată și cu enorme resurse economice. Este istoria unui război care nu a fost scrisă încă. Africa de Sud, guvernul cu cele mai multe resurse financiare de pe continent, poseda arme nucleare furnizate de Statul rasist Israel, în virtutea unui acord cu președintele Ronald Reagan, care l-a autorizat să furnizeze dispozitive pentru folosirea unor asemenea arme cu care să lovească forțele cubaneze și angoleze care apărau Republica Populară Angola contra ocupației acestei țări de către rasiști. În acest fel se excludea orice negociere de pace cât timp Angola era atacată de forțele de Apartheid cu armata cea mai antrenată și echipată de pe continentul african.În asemenea situație nu exista nici o posibilitate pentru o soluție pașnică. Eforturile neîncetate de a lichida Republica Populară Angola pentru a-i extermina sistematic cu acea putere bine antrenată și echipată a fost motivul care a determinat decizia cubaneză de a da o lovitură puternică rasiștilor la Cuito Cuanavale, fosta bază a NATO pe care Africa de Sud încerca s-o ocupe cu orice preț.

Acea țară prepotentă a fost obligată să negocieze un acord de pace care a pus capăt ocupației militare a Angolei și sfârșitul Apartheidului în Africa.

Continentul african a rămas liber de arme nucleare. Cuba a trebuit să se confrunte, pentru a doua oară, cu riscul unui atac nuclear.

Trupele internaționaliste cubaneze s-au retras cu onoare din Africa. Apoi a venit Perioada Specială pe timp de pace, care a durat deja peste 20 de ani fără să ne predăm, lucru pe care nu l-am făcut și nici nu-l vom face vreodată.

Mulți prieteni ai Cubei cunosc conduita exemplară a poporului nostru, și lor le explic poziția mea esențială în câteva cuvinte.

Nu am încredere în politica Statelor Unite și nici nu am schimbat vreun cuvânt cu ei, asta nu vrea să însemne, câtuși de puțin, o respingere a soluțiilor pașnice a conflictelor sau a pericolelor de război. Apărarea păcii este o datorie a tuturor. Orice soluție pașnică și negociată a problemelor dintre Statele Unite și popoarele sau orice popor din America Latină, care nu implică forța sau folosirea forței, va trebui tratată conform principiilor și normelor internaționale. Vom apăra întotdeauna cooperarea și prietenia cu toate popoarele lumii și între acestea și cele ale adversarilor noștri politici. Este ceea ce vrem pentru toată lumea.

Președintele Cubei a făcut pașii pertinenți conform prerogativelor sale și facultăților pe care i le conferă Adunarea Națională și Partidul Comunist din Cuba.

Pericolele grave care amenință omenirea vor trebui să cedeze locul normelor care sunt compatibile cu demnitatea umană. De la aceste drepturi nu este exclusă nici o țară.

În acest spirit am luptat și voi continua să lupt până la ultima suflare.

Fidel Castro Ruz

26 ianuarie 2015

Ora 12:35 pm.

sursa: Ambasada Republicii Cuba

Latest Tweets