Povestea violenţelor din Venezuela poate fi diferită faţă de ceea ce ţi se spune


protesteBy Mark Weisbrot, Co-director, Center for Economic and Policy Research, Washington, D.C.

Posted: 28 April 2014 huffingtonpost.com – ca reacţie la protestele din Venezuela cele mai mari reţele de media din Vest au creat o poveste simplă şi atrăgătoare a situaţiei de acolo. Conform acestei poveşti, protestatari paşnici s-au revoltat împotriva guvernului din cauza lipsurilor, a inflaţiei ridicate şi criminalităţii. Ei au ocupat străzile unde s-au ciocnit cu represiunea brutală a unui guvern care controlează şi media.

Nu trebuie să cauţi mult pentru a demonstra contrariul acestei poveşti. În primul rând, în timp ce au existat şi marşuri paşnice ale opoziţie, protestele zilnice sunt orice numai paşnice nu. De fapt jumătate din victimele din Venezuela pe care le vedem în media – acum sunt 41 – sunt de fapt civili şi membri ai forţelor de ordine ucişi după câte se pare de protestatari. O proporţie mai mică sunt protestatari presupuşi a fi omorâţi de către forţele de ordine. Cât despre media, televiziunea de stat în Venezuela are numai 10% audienţă; recent New York Times a trebuit să facă o corecţie pentru falsa afirmaţie că opoziţia nu este auzită regulat la televiziunea de stat din Venezuela. Ei apar la televizor, chiar chemând pentru răsturnarea guvernului, care a fost scopul anunţat de liderii protestatarilor încă de la început. Acestea nu sunt ca protestele de anul trecut din Brazilia, sau ca protestele spontane din Chile din 2011-2013, care au fost organizate în jurul unor cerinţe clare. Bineînţeles lipsurile tot mai mari şi creşterea inflaţiei în ultimul an au avut impact asupra politicului din Venezuela, dar este frapant că oamenii care au fost cel mai tare afectaţi de lipsuri nu s-au alăturat protestelor. În schimb, protestele sunt alimentate şi conduse de clasele superioare, care sunt cel mai puţin afectate.

De fapt, cauza protestele este un rezultat al divizării opoziţiei. Henrique Capriles, care a pierdut ultimele două alegeri prezidenţiale în faţa lui Chavez şi mai apoi a lui Maduro, a fost considerat prea maleabil de extrema dreaptă, condusă de Leopold Lopez şi Maria Corina Machado. Ei au decis că a venit momentul ca guvernul să fie răsturnat prin proteste de stradă. Amândoi au fost implicaţi în lovitura militară de la 2002 împortiva preşedintelui de atunci, Chavez; Maria Corina Machado chiar a semnat decretul emis de guvernul loviturii de stat care dizolva Adunarea Naţională aleasă, constituţia şi Curtea Supremă.

Nu mă înţelegeţi greşit: nu apăr decizia de întemniţare a lui Lopez, sau decizia Adunării Naţionale de a o expulza pe Machado, la fel cum nu aş apăra decizia guvernului Francez de a-i urmării în instanţă pe politicienii de extremă dreapta care neagă Holocaustul, sau propusa interzicere a partidului fascist Zori de Aur din Grecia. Dar ar trebui să fim oneşti în legăturcă cu cine sunt aceşti lideri ai opoziţiei din Venezuela şi ce urmăresc ei. Strategia extremei drepte din Venezuela este să facă ţara neguvernabilă pentru ca astfel să câştige prin forţă ceea ce n-au fost capabili să câştige în 18 alegeri în ultimii 15 ani. Este evident din declaraţiile fostului preşedinte al Braziliei, Lula da Silva şi ale actualului preşedinte Dilma Rousseff că nu au niciun fel de iluzie în legătură cu ceea ce se întâmplă în Venezuela. Sunt mai bine de 50 de ani de la lovitura de stat din Brazilia care a adus la putere dictatura militară care i-a băgat în închisoare, dar încă îşi aduc aminte cum arată o lovitură de stat. Sunt de asemenea şi alte guverne din America de Sud care au făcut declaraţii asemănătoare. Dar de asemenea s-au oferit să medieze între guvern şi oricare lideri ai opoziţiei care sunt dispuşi să participe la dialog. Acest proces arată încurajator. Să sperăm astfel că acesta este unica cale înainte în Venezuela.

A fost publicat în Folha de São Paulo (Brazil) pe 13 aprilie 2014.

Latest Tweets