Teresa Carreño a făcut universal numele Venezuelei


Teresa_CarrenoCaracas, 12 iunie 2016 (Mail Orinoco)

Pe 12 iunie 1917 a decedat în New York (Statele Unite) artista venezueleană Teresa Carreño, primul artist venezuelean care a dus numele țării pe scene din diferite continente și care la rândul său a lăsat moștenire o operă muzicală care este comparată cu marii compozitori europeni ai secolului XIX.

TERESITA

Fiica muzicianului Manuel Antonio Carreño, autor la rândul său al celebrului Manual de Urbanitate și a Clorindei Garcia de Sena del Toro, Teresita a primit acest nume în onoarea rudei sale, María Teresa Rodríguez del Toro și Alaiza, soția Eliberatorului, Simon Bolivar.

A fost, de asemenea, înrudită cu maestrul Eliberatorului, Simón Carreño Rodríguez, și cu eroii José María Carreño și Manuel García de Sena.

DIN CONCERT ÎN CONCERT

După ce a primit primele lecții de la tatăl său, Teresa Carreño și-a evidențiat precocitatea de a crea nuanțe cu clapele. Artista, după cum îți amintește Juan Francisco Sanz “(…) a câștigat recunoașterea unanimă a marilor compozitori, cum ar fi Gioachinno Rossini, Franz Liszt, Edward Grieg, Héctor Berlioz, Johannes Brahms, Charles Gounod sau Camille Saint-Saëns (…)

A cântat, de asemenea, cu toate marile orchestre ale lumii, filarmonicile din Berlin, New York și Boston“.

Atât de mare a fost dedicarea ei, încât mulți consideră că moartea ei s-a datorat epuizării din cauza suprasolicitării pe care și-a impus-o ea însăși.

PIAN ȘI ROMANTISM

După ce a intrat în țară prin intermediul literaturii și teatrului, romantismul a început să se poziționeze în deceniul al patrulea al secolului XIX prin gustul interpreților și compozitorilor venezueleni. Astfel, pianul promovează o viguroasă mișcare muzicală care, conform lui Walter Guido “va culmina cu Teresa Carreño“.

În saloanele și academiile capitalei s-au auzit notabilii pianiști nativi, cum ar fi Felipe Larrazábal, José María Montero și Salvador Llamozas, ultimii doi sortiți formării pianiștilor. Se poate spune astfel că pianul a fost instrumentul muzical al romantismului.

VALS DE SALON

Repertoriul de pian de la mijlocul secolului XIX a dat un nou curs scenei muzicale, promovând, după cum spune Guido “(…) la crearea de formule cadențate care oscilau în mod invariabil între tonic, dominant și alte tonuri învecinate“. Este vremea pentru o melodie guvernată de virtuozitate…care scoate în evidență “repetarea invariabilă de scale rapide”.

În acest mediu se evidențiază mica Teresa, care, la vârsta de 9 ani, pleacă cu familia în Statele Unite ale Americii. Teresita, invitată la o seară la Casa Albă, va fi aplaudată de președintele Abraham Lincoln.

OPERE PENTRU PIAN

Creațiile pianistice ale Teresei răspund, după cum spune J. F. Sanz, “genului de salon, care constă, în general, din piese scurte, într-o singură mișcare, ușoare“. Este vorba despre piese “destinate pentru consolarea participanților la întâlnirile domestice sau în saloanele de cafea”.

sursa: Ambasada Republicii Bolivariene Venezuela

Latest Tweets