Ziar evreiesc cere schimb de prizionieri cu Cuba


22 iunie

Un articol semnat de Armstrong T. Fulton, ex asesor principal al Președintelui Comitetului pentru Relații Externe al Senatului și ex ofițer al Serviciului Național de Inteligență al Statelor Unite pentru America Latină, a fost publicat la 16 iunie de ziarul evreiesc din New York ”Forward”.

Ziarul se pronunță contra politicii duplicitare a Washington-ului în demersurile pentru obținerea eliberării sergentului Bowe Bergdahl, luat prizonier în Afganistan de forțele talibanilor, și cea a mercenarului american Alan Gross, care ispășește de 4 ani și jumătate o condamnare la Havana pentru delicte dovedite contra siguranței statului cubanez.

”Activitățile pe care Gross le desfășura în Cuba când a fost reținut la sfârșitul anului 2009 au fost instigate, aprobate și finanțate integral de guvernul Statelor Unite și erau operațiuni pentru care această țară alocă 45 de milioane dolari pe an ca parte din strategia de schimbare a regimului din Cuba, politică promovată de administrația Bush. Washington nu poate ascunde această responsabilitate așa cum nu poate nega că Bergdahl era un soldat american”.

După părerea lui Fulton, guvernul cubanez a arestat și condamnat pe Gross pentru trei motive principale: pentru participarea lui la ”programul de promovare a democrației” care a încălcat legea cubaneză (și cum se poate vedea clar din rapoartele pe care le trimitea, el știa foarte bine ce făcea); pentru că Havana voia să pună capăt activităților similare cu cele pe care Gross le desfășura și pentru că guvernul cubanez, cunoscând retorica Președintelui Obama despre ”un nou început” în relațiile bilaterale, a văzut o ocazie de a obliga Washington-ul la un dialog credibil.

”Cu asemnea acțiuni administrația Obama a respins mâna întinsă de cubanezi și a denigrat legile cubaneze știind bine că un agent al guvernului cubanez ar avea de înfruntat capete de acuzare grave dacă ar încerca să stabilească rețele sofisticate de comunicații secrete în Statele Unite, cum făcea Gross în Cuba”.

După unele reforme inițiale timide pentru a îmblânzi programele de schimbare de regim contra Cubei, Obama a cedat presiunii unui pumn de legislatori cubano-americani care vor ca orice operațiune legată de Cuba să fie cât mai provocatoare și mai bine finanțată, consideră Fulton.

Astfel, în pofida unor acte îndoielnice din conduita personală, Bergdahl a putut să se întoarcă acasă în schimbul eliberării a cinci comandanți talibani periculoși, iar lui Gross nu-i rămâne decât să stea să aștepte, după părerea lui Fulton. ”Cum este posibil ca administrația să negocieze cu un grup cum este cel al talibanilor și să nu o poată face cu Cuba, care nu reprezintă nici o amenințare pentru Statele Unite?”

Desigur – spune ex înaltul ofițer de inteligență al Statelor Unite -, sunt multe diferențe între Bergdahl și Gross. Unul poartă o fotogenică uniformă militară cu steagul țării sale pe umăr, celălalt o cămașă care are nevoie să fie călcată. Unul este subofițer în armata Statelor Unite, celălalt un antreprenor civil. Unul lucra pentru teroriști și torționari cunoscuți, celălalt pentru un guvern care nu ne place, dar îl ține pe prizonierul nostru într-o celulă de spital cu o bună îngrijire medicală.

Pentru Fulton, argumentele din Congres în favoarea unuia sau altuia dintre prizonieri au fost radical diferite: apărătorii lui Bergdahl insistă că militarii nu trebuie niciodată să abandoneze vreun camarad și că Washington are datoria să-l aducă acasă. Cei care-l apără pe Gross își apără activitățile lor secrete, pretind eliberarea lui necondiționată și unilaterală, insistă energic să fie intensificate programele pentru schimbarea de regim pentru a provoca Cuba și se opun negocierilor. (Senatorul Patrick Leahy, care consideră ”nebunii” aceste programe și sugerează să se dialogheze cu cubanezii, este excepția).

Dar Fulton admite că asemănările sunt mai importante: ambii realizau operațiuni aprobate de și în numele guvernului Statelor Unite. Ambii cunoșteau riscul ca agenți ai Statelor Unite și ambii cunoșteau limitările pe care le-ar avea guvernul în a-i ajuta. Ambii au acceptat plăți speciale sau sume mari pentru aceste riscuri. Evident ambii desfășurau activități destinate să submineze legitimitatea și autoritatea celor care i-au capturat.

Fulton se întreabă și-și răspunde: ”De ce să-l excluzi pe Gross din acest contract solemn? Pentru că nu era un angajat cu normă întreagă al guvernului? De ce unii de la Washington nu vor să vadă progresele în relațiile cu Cuba? Cubanezii sunt dificili și, ca și pe noi, îi îngrijorează să pară slabi. Dar sunt inteligenți, știu că interesele țărilor noastre pot fi servite prin negocieri și au o bună reputație în materie de implementare a acordurilor”.

Manuel E. Yepe

sursa: Embacuba. Rumania

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Latest Tweets